CODUL DE PROCEDURA PENALA

 

Codul de procedura penala - pagina de start

PARTEA GENERALĂ
    TITLUL III

Participantii in procesul penal


CAP. II
Competenta organelor judiciare


SECTIUNEA a 3-a
Dispozitii speciale privind competenta instantelor judecatoresti

         ART. 43
    Reunirea cauzelor
    (1) Instanta dispune reunirea cauzelor in cazul infractiunii continuate, al concursului formal de infractiuni sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
    (2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se intarzie judecata, in urmatoarele situatii:
    a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana;
    b) cand la savarsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
    c) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna infaptuire a justitiei.
    (3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in cazurile in care in fata aceluiasi organ judiciar sunt mai multe cauze cu acelasi obiect.
     ART. 44
    Competenta in caz de reunire a cauzelor
    (1) In caz de reunire, daca, in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte, competenta apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca, dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor, competenta apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
    (2) Competenta judecarii cauzelor reunite ramane dobandita chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta unei anumite instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
    (3) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar in cazul in care competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
    (4) Daca dintre instante una este civila, iar alta este militara, competenta revine instantei civile.
    (5) Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei civile echivalente in grad competente potrivit art. 41 si 42.
     ART. 45
    Procedura de reunire a cauzelor
    (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a partilor si din oficiu de catre instanta competenta.
    (2) Cauzele se pot reuni daca ele se afla in fata primei instante, chiar dupa desfiintarea sau casarea hotararii, sau in fata instantei de apel.
    (3) Instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.
     ART. 46
    Disjungerea cauzelor
    (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfasurare a judecatii, instanta poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpati sau la unele dintre infractiuni.
    (2) Disjungerea cauzei se dispune de instanta, prin incheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a partilor.
     ART. 47
    Exceptiile de necompetenta
    (1) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocata in tot cursul judecatii, pana la pronuntarea hotararii definitive.
    (2) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocata pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
    (3) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata in conditiile alin. (2).
    (4) Exceptiile de necompetenta pot fi invocate din oficiu, de catre procuror, de catre persoana vatamata sau de catre parti.
     ART. 48
    Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului
    (1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate.
    (2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute la art. 40 alin. (1).
     ART. 49
    Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei
    (1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca, chiar daca, dupa schimbarea incadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.
    (2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage necompetenta instantei, in afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.
     ART. 50
    Declinarea de competenta
    (1) Instanta care isi declina competenta trimite, de indata, dosarul instantei de judecata desemnate ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
    (2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate mentine, motivat, probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse de instanta care si-a declinat competenta.
    (3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse se mentin.
    (4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa cailor de atac.
     ART. 51
    Conflictul de competenta
    (1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
    (2) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
    (3) Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se poate face si de procuror sau de parti.
    (4) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata se suspenda.
    (5) Instanta care si-a declinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
    (6) Instanta ierarhic superioara comuna se pronunta asupra conflictului de competenta, de urgenta, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.     (7) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna, trimite dosarul instantei superioare comune.     (8) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, cu exceptia situatiilor in care apar elemente noi care atrag competenta altor instante.     (9) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 50 alin. (2) si (3).      ART. 52     Chestiunile prealabile     (1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila solutionarii cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor in care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.     (2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
    (3) Hotararile definitive ale altor instante decat cele penale asupra unei chestiuni prealabile in procesul penal au autoritate de lucru judecat in fata instantei penale, cu exceptia imprejurarilor care privesc existenta infractiunii.

Codul de Procedura Penala - Dispozitii speciale privind competenta instantelor judecatoresti