Un copil care pleacă din România are nevoie de propriul act de călătorie. Dacă nu călătorește cu ambii părinți, însoțitorul are nevoie, de regulă, și de declarația notarială de acord a părintelui sau a părinților care nu sunt de față. Excepțiile sunt explicate mai jos.
Cu Smart2, copiii călătoresc întotdeauna însoțiți: de un adult cu declarație de la părinți sau, dacă au mai mult de 3 ani, de șoferul microbuzului, pe baza unei declarații făcute pe numele lui.
Regulile de mai jos sunt condițiile de ieșire din România stabilite de Poliția de Frontieră și se aplică la fel, indiferent dacă mergi în Germania, Olanda, Belgia sau Anglia. Ele privesc orice copil cu cetățenie română, chiar dacă s-a născut în străinătate sau are și pașaportul altei țări. La intrarea în Anglia se adaugă regulile britanice.
Actul de călătorie al copilului
Fiecare copil are nevoie de propriul act, inclusiv bebelușii. Certificatul de naștere nu este act de călătorie.
Spre Germania, Olanda și Belgia, copilul poate călători cu pașaportul sau cu cartea electronică de identitate, pe care părinții o pot cere și pentru copiii sub 14 ani. Spre Anglia are nevoie de pașaport și de ETA proprie. Ce acte se acceptă pe fiecare rută găsești pe pagina despre actele de călătorie.
Cine îl însoțește și ce acte trebuie
| Însoțitor | Ce se prezintă la frontieră |
|---|---|
| Ambii părinți | Doar actele de călătorie |
| Un singur părinte | Declarația notarială a celuilalt părinte sau un document pentru una dintre excepțiile de mai jos |
| Alt adult: bunic, rudă, prieten de familie | Declarația notarială a părinților, cu datele de identitate ale însoțitorului |
| Șoferul Smart2, pentru copiii mai mari de 3 ani | Declarația notarială a părinților, cu datele de identitate ale șoferului |
| Tutorele sau reprezentantul legal | Hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost numit |
Declarația o dau ambii părinți, inclusiv după divorț, dacă exercită împreună autoritatea părintească. Dacă hotărârea judecătorească i-a încredințat copilul unuia dintre ei sau îi dă doar lui autoritatea părintească, declarația o dă acel părinte, iar însoțitorul are la el și hotărârea.
Când însoțitorul nu e părinte, polițiștii de frontieră îi verifică electronic cazierul judiciar, așa că nu mai trebuie adus pe hârtie. Excepție fac însoțitorii cu cetățenie străină: ei prezintă certificatul de cazier eliberat de autoritățile române, valabil șase luni.
Dacă vrei ca șoferul să însoțească copilul, spune-ne la rezervare, ca să îți dăm datele de identitate ale șoferului, necesare pentru declarație. Declarația acoperă doar șoferul trecut în ea, așa că dacă pe cursă merge alt șofer, e nevoie de una nouă.
La destinație, șoferul verifică actul de identitate al persoanei căreia îi este încredințat copilul prin declarație și abia apoi i-l predă.
Copiii de până la 3 ani călătoresc, potrivit regulilor de circulație, sub supravegherea unui adult, altul decât șoferul. Pentru ei, șoferul nu poate fi singurul însoțitor.
Legea permite minorilor care au împlinit 16 ani să călătorească singuri, cu acordul părinților. La Smart2 și ei călătoresc însoțiți, de un adult sau de șofer.
Ce trebuie să conțină declarația
Declarația se face la notar și cuprinde:
- acordul părinților pentru călătoria copilului în străinătate;
- datele de identitate ale însoțitorului;
- dacă copilul rămâne în țara de destinație, persoana căreia îi va fi încredințat, de exemplu unul dintre părinți;
- dacă se întoarce cu altcineva decât însoțitorul de la plecare, datele de identitate ale acelei persoane.
Declarația e valabilă cel mult trei ani de la autentificare și se prezintă la frontieră în original. O copie, o fotografie sau un PDF pe telefon nu sunt acceptate. Notarul o eliberează în două exemplare: unul rămâne la însoțitor, celălalt stă împreună cu pașaportul copilului.
Dacă între timp copilul sau părinții și-au schimbat pașaportul, buletinul sau numele, declarația rămâne valabilă, atâta timp cât persoanele pot fi identificate după CNP.
Un părinte își poate retrage acordul tot printr-o declarație notarială, la orice notar.
Polițiștii de frontieră verifică declarațiile, iar folosirea unei declarații false atrage răspunderea penală pentru fals și uz de fals.
Dacă părintele e în străinătate
Părintele care lucrează sau locuiește în altă țară poate da declarația la consulatul României. O poate da și în fața autorităților locale, dar atunci are nevoie de apostilă sau de supralegalizare.
Pentru că la frontieră se cere originalul, declarația trebuie să ajungă fizic la însoțitorul din România. O poți trimite prin colet Smart2. Calculează și zilele de transport, ca declarația să ajungă înainte de plecarea copilului.
Când nu e nevoie de declarația celuilalt părinte
Copilul poate pleca doar cu un părinte, fără declarația celuilalt, dacă părintele care îl însoțește prezintă unul dintre aceste documente:
- hotărârea judecătorească definitivă prin care copilul i-a fost încredințat sau prin care exercită singur autoritatea părintească;
- certificatul de deces al celuilalt părinte;
- hotărârea prin care celălalt părinte a fost decăzut din drepturile părintești;
- hotărârea instanței care suplinește acordul celuilalt părinte.
O hotărâre dată într-un alt stat UE se recunoaște fără altă procedură, dar trebuie tradusă în română și legalizată. Pentru o hotărâre din afara UE, cum e Marea Britanie, verifică din timp condițiile pe pagina Poliției de Frontieră: în unele cazuri e nevoie de recunoaștere la o instanță din România.
Reguli speciale există și pentru copiii care pleacă la tratament medical, la studii sau la concursuri oficiale.
Copilul care locuiește în străinătate
Un copil cu domiciliul sau reședința în Germania, Olanda, Belgia sau Anglia, care se întoarce acasă după o vacanță în România, nu are nevoie de declarația părinților. Însoțitorul trebuie însă să dovedească faptul că merge în țara în care locuiește copilul.
Domiciliul se dovedește cu pașaportul copilului, dacă în el e trecut statul de domiciliu și cel puțin un părinte locuiește acolo. Se pot folosi și pașapoartele părinților, în anumite condiții: de exemplu, ale ambilor părinți, dacă amândoi au domiciliul în același stat.
Reședința se dovedește cu un act emis de autoritățile țării respective. Permisul de ședere și cartea de rezidență se acceptă ca atare, iar celelalte acte, cum e o adeverință de înregistrare a reședinței, au nevoie de traducere legalizată.
Destinația se dovedește cu biletul pentru tot traseul. Dacă nu îl ai, însoțitorul completează la frontieră o declarație pe propria răspundere.
Dacă însoțitorul nu e părinte, i se verifică și cazierul. Dacă copilul merge în altă țară decât cea în care locuiește, declarația părinților devine obligatorie.
Pe traseu și la frontiera britanică
Uniunea Europeană nu are reguli comune pentru autorizația de călătorie a minorilor, iar statele de pe traseu pot cere și ele una. Declarația o ții la îndemână pe tot drumul, nu în bagajul din portbagaj.
Pentru o vizită în Anglia, copilul are nevoie, de regulă, de pașaport și de ETA proprie. Copiii cu settled sau pre-settled status, cu viză britanică sau cu cetățenie britanică au alte reguli. Dacă însoțitorul nu e părintele copilului sau are alt nume de familie, polițiștii britanici pot pune câteva întrebări. Ajută o scrisoare de la părinți, în engleză, cu datele lor de contact. Detaliile sunt pe pagina despre actele pentru Anglia.
Rezervă un loc
Microbuzele Smart2 nu au scaune auto sau înălțătoare pentru copii. Dacă cel mic are nevoie de unul, întreabă la rezervare dacă îl poți aduce pe al tău.
Linkuri utile
- Condiții de ieșire din țară pentru minori – Poliția de Frontieră Română
- Conținutul și forma declarației – Poliția de Frontieră Română
- Copiii născuți în străinătate cu cel puțin un părinte român – Poliția de Frontieră Română
- Copiii care călătoresc în Marea Britanie – Border Force